Cauzele degradării instituțiilor

Publicat Luni, 19 iunie 2017

Cum se face că în iunie 2017 România ajunge iarăși în situația jenantă în care un prim-ministru slab calificat se agață de funcție, în pofida pierderii suportului politic, și stârnește o intrigă de prost-gust? De unde acest primitivism? De ce lipsesc oamenii de stat?

Cred că ar trebui privit dincolo de suprafața evenimentelor. Situația nu este de azi și nu se reduce la cei direct implicați. Opinia mea este că, pe fondul degradării an de an a instituțiilor din România secolului actual, s-au asociat trei cauze. Este vorba despre scăderea valorii decidenților, despre prevederi legale ce nu pot opri abuzul și despre extinderea securismului.
Sunt numeroase indiciile de degradare a instituțiilor, care ies acum nemilos în relief. Iată câteva.
Este vizibilă incapacitatea celor care ajung să decidă de a elabora un program sau de a formula vreo idee proprie. La drept vorbind, partidele nu au program, dar freamătă de apetitul funcțiilor. Indiferent cu cine ai votat, trebuie recunoscut că, după programul CDR și programul USL, există, în sfârșit, un program demn de acest nume – cel al PSD-ALDE –, care încearcă o idee economică și socială nouă de a scoate țara din sărăcia în care a fost adusă. Faptul ar trebui salutat, dar doar un program este încă puțin.

Neputința și „capra vecinului“

Este, apoi, pălăvrăgeală proporțională cu neputința. De la neputința de a acoperi găurile din asfaltul marilor orașe, de a lichida mizeria locativă în care trăiesc mulți oameni, de a da coduri juridice la neputința de a face dreptate în instanțe, de a scrie istoria contemporană sau de a opri degringolada sportului! Este, pe urmă, incapacitatea de a urma un program adoptat în alegeri democratice. Aproape fățiș, forțe dirijate de sus țintesc nu la a ameliora viața cetățenilor, cât la „a omorî capra vecinului“.
Este, ca să încheiem listarea indiciilor, apelul la „a omorî, odată cu capra, și vecinul“. Nu interesează valoarea profesională și civică a persoanelor, ci biografia lor, desigur, în prealabil măsluită în voie. Ca în
nicio altă țară din jur, decizii cruciale în România actuală se iau pe bază de sofisme (argumentum ad hominem, mai ales). Nici nu se caută argumente valide, ci să se interzică ceva vecinului mai merituos. Cum observa odinioară Mihail Sebastian, ideile sunt „nu numai nervoase, dar și exclusive. Ele nu rabdă o trecere pe alt plan decât al lor“. Se recurge dezinvolt la delațiune și înjurătură, încât „avem, de aceea, o cultură de brutalități și tranzacții“.

Sfânta incompetență

Prima cauză a degradării instituțiilor este urcarea la decizii a unor persoane tot mai nepregătite. Un ziarist observa, cu statistica în mână, că notele de 5-6 decid în România actuală soarta celor cu note de la 8 în sus. Nu vreau, desigur, să fetișizăm notele, dar este un fapt acela că ierarhia valorilor este răsturnată în mai toate domeniile și în societate ca întreg, oricum se privesc lucrurile. Inși fără valoare stau țepeni în funcții pe care nu le pricep, decid soarta altora, ba și vorbesc despre criteriul meritelor, falsificând încă o dată lucrurile. Un amatorism organizat, în care vârfuri mediocre recrutează servanți potriviți, controlează societatea. Iar mass-media, cu excepțiile de rigoare, conlucrează la confuzionare, anunțând opere ce nu există, abilități iluzorii și prestigii de mucava. Se minte din răsputeri. Sub parola „europenizării“ se ascunde adesea opunerea la o democratizare curată, iar „apartenența la Uniunea Europeană“, în loc să fie imbold la lărgirea libertăților și drepturilor persoanelor, precum în alte țări, este folosită ca temei de represiune.
În condițiile celei mai mari corupții din istoria modernă a țării, pilăraia, nepotismul, parvenitismul sunt aproape în orice instituție. Nu este cetățean onest care să nu le fi sesizat. Aventurieri ai căror părinți mărturiseau că odrasla s-a dus la partidul care „i-a oferit ceva“ își fac alte rude demnitari, pentru ca acestea să îi readucă în administrație pe ușa din dos. Să mai observăm că generația ce se „socotea neepuizată“ nu a dat decât prin accident fruntași calificați, integri și responsabili. A dat, în schimb, o mulțime de inși care strâng în brațe maxima „aranjamentul bate regulamentul“, străini de rigoare și reactivi la așa ceva. Peste toate, „camelota“, lucrul de mântuială pe care îl acuza Constantin Brâncuși, a urcat la vârfurile deciziei. Pe de altă parte, neavând valoare proprie, decidenții recurg la sprijin extern – ba procurând diplome și atenții pe care faptele lor nu le justifică, pentru a-i păcăli pe cei din țară, ba vânzând la prima ocazie orice, pentru a-i satisface pe unii din afară. Efortul lor este de „a se pune bine“, nu de a stinge necazurile vieții milioanelor de oameni.

Legi inutile

A doua cauză a degradării instituțiilor rezidă în reglementări ce nu sunt în stare să oprească abuzul. Funcțiile sunt fasonate legal pentru persoane integre, care înțeleg drepturile și obligațiile. Din nefericire, tot mai puține astfel de persoane traversează barajul care s-a creat. Ca urmare, maladia confecționării de guverne în pofida votului democratic, pe care tratatele de drept constituțional o atribuie Africii, a poposit cu ani în urmă la Carpați. Și a rămas aici. Indiciile nu pot fi tăgăduite. De pildă, la noi, președinția se joacă de ani buni cu numirea prim-ministrului, ca și cum această chestiune de stat ar fi una de liber-arbitru al unei persoane, nu de democrație. În fapt, la începutul actualei legislaturi, a fost împiedicată formarea unui guvern rezultat din alegeri democratice, pentru a slăbi rivalii politici. Prim-ministrul încropit atunci în umbră se agață acum de funcție, iar mai nou stabilește miniștrii după cârdășii. Se pot da multe alte exemple. În chip perceptibil, maladia desemnărilor unipersonale subminează instituțiile din România actuală, refeudalizându-le.
Persistă întrebarea: de ce nu se învață cum se procedează în democrația propriu-zisă? La noi, scoaterea cetățenilor și partidelor din cercul deciziilor a devenit, în ultimul mai bine de un deceniu, obiectivul. Doar că, mai nou, scoaterea se face folosind justiția ca instrument. Nu contează că performanțele țării scad continuu, iar îndatorarea se mărește! Nu contează că cei care îi stigmatizează drept „penali“ pe contracandidați sunt mai penali decât „penalii“! Nu se pune întrebarea: ce fel de justiție hotărăște cine este penal? Peste toate, un influent lider european a trebuit să atenționeze într-una din serile trecute autoritățile române să nu transforme țara în poligon pentru lupte care nu o privesc.

Securismul și mafia

Ar fi profitabil să se ia aminte la reflecțiile lui Liviu Rebreanu despre ușurința exagerată cu care se adoptă proaste decizii la vârfurile țării!
A treia cauză a degradării este securismul. Așa cum arată dezvăluirile recente, acesta a înlocuit în fapt democratizarea. Noua Securitate are personal proporțional mai numeros decât orice țară europeană și întreține un vast sistem de control al societății, bazat pe confuzia valorilor, colonizare și diversiune. Guvernele formate de sus sunt, după numeroase indicii, securiste, Parlamentul pare blocat de „șantajabili“, justiția este sub acorduri cu serviciile secrete, mass-media sunt, mărturisit, infiltrate, universitățile și institutele de cercetare majore nu mai puțin. „Dubla comandă“, cum se vede bine, nu este doar vorbă. Pare că specializarea în diversiune a participării la Tratatul de la Varșovia a supraviețuit istoriei. Azi, mulți cetățeni se așteaptă consternați la reacția celor demascați prin încercarea Parlamentului de a reconstitui fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009, de a dezvălui colonizarea justiției de către serviciile secrete și controlarea societății de către grupuri mafiote.
După zece ani irosiți, după alți trei de degradare, exista speranța – independent de faptul că s-a votat sau nu cu majoritatea actuală – că se poate pune capăt la tot atâția ani de erori. Această speranță este în pericol. Mulți concetățeni cred că totul este pierdut. Opinia mea este alta. A sosit momentul să se înfăptuiască un 1989 și în actualele servicii secrete. Democratizarea trebuie continuată de unde s-a oprit odată cu abuzurile șmecherești din 2004 și anii următori. Trebuie lucrat la legi – începând cu legile pentru selecția meritocratică a decidenților, pentru ieșirea din amatorismul organizat și din confuzia valorilor și pentru seriozitatea prestației. Simplu spus, revenirea la normal începe acum cu legi în interes public și justiție justă.

Aboneaza-te la editia printImparte pe FacebookImparte pe TwitterImparte pe Google PlusCumpara editia digitala

Opinii

Absența creștin-democrației

Andrei Marga - Publicat acum 11 ore si 56 minute

Lazăr și Kovesi - stat în stat

Cornel Nistorescu - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Salariile, ca un bulgăre nebun

Cornel Nistorescu - Publicat Marţi, 15 august 2017

Lazăr și Kovesi - stat în stat

Cornel Nistorescu - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Firea arată că poate, dacă vrea
Unde a construit primarul general primele parcări din București

Gabriela Dinescu - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Triunghiul de la Austerlitz contra Grupului de la Vișegrad
Strategia austriacă pentru „Noua Europă“

Călin Marchievici - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Documentar Cotidianul
De opt ori pe lângă sfârșitul lumii

Dumitru Constantin - Publicat Miercuri, 16 august 2017

De ce se tem de fapt
Medicii resping "privilegiile" propuse de guvern

(R.C.) - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Anchetă la Abrud
Le-au dispărut banii din cont

(R.C.) - Publicat acum 11 ore si 27 minute

Cu pașapoartele unde nu te-aștepți
MAI anunță unde va fi noul sediu al Direcţiei de Paşapoarte

Paul Dumitrescu - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Lazăr și Kovesi - stat în stat

25 Cornel Nistorescu - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Documentar Cotidianul
De opt ori pe lângă sfârșitul lumii

5 Dumitru Constantin - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Dosarul prezidențialelor din 2009
Sabia lui Tudorel Toader în disputa Augustin Lazăr - Comisie

4 Ioana Radu - Publicat Miercuri, 16 august 2017

De ce se tem de fapt
Medicii resping "privilegiile" propuse de guvern

4 (R.C.) - Publicat Miercuri, 16 august 2017

Absența creștin-democrației

4 Andrei Marga - Publicat acum 11 ore si 56 minute